Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare. Aceasta se întâmplă deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect, atunci când traversează globul ocular, se focalizează înaintea retinei, permițând doar distingerea obiectelor situate la o distanță mai mică. Globul ocular al persoanelor mioape este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea, deplasând focarul pe retină. În jur de 26% din populația lumii are miopie.

Prima etapă a vederii este crearea unei imagini pe retină, folosind razele paralele ce rezultă din cristalin. Această primă fază este bazată pe legile focalizării luminii. Un obiect va fi cu atât mai bine definit, cu cât razele sale produc o imagine mai clară pe retină. În emetropie, adică în absența unor tulburări de refracție, imaginea este focalizata exact pe retină.

În miopie, focalizarea se efectueaza în fața retinei.

Cu toate că ar trebui să fie situat la infinit (5 metri în practică), punctum remotum (cel mai îndepărtat punct văzut încă net) este situat la miopi între nas și 5 metri, în funcție de gradul miopiei.

Miopie se măsoară în dioptrii, care sunt negative. O miopie de +2 dioptrii are nevoie de ochelari de -2 dioptrii.

Determinarea distanței de la punctum remotum oferă, de asemenea, de gradul de miopie: gradul de miopie este invers proporțional cu distanța de la punctum remotum exprimată în metri. Exemplu, în cazul în care cel mai îndepărtat obiect vazut clar este de 10 cm, deci 0,1 metri, atunci miopia este de 10 dioptrii; daca obiectul este situat la 2 metri, atunci miopia de 0,5 dioptrii.